Cultul personalitatii – oamenii care au vrut sa fie zei

Cultul personalitatii a existat in diverse forme de cand oamenii s-au organizat pentru prima data in state sau colectivitati mai mari. Desi in Antichitate sau in Evul Mediu nu se numea astfel, fiind cat se poate de normal sa se considere ca liderul tarii are origini divine, multe din caracteristicile acestui cult mai primitiv aveau sa se regaseasca si mai tarziu, in secolul XX.

Astfel, semi-zeii din China antica, Egiptul faraonilor sau Japonia imperiala aveau sa isi gaseasca un echivalent cat se poate de real in Rusia, Romania, Cuba sau Coreea de Nord, conducatorii acestor tari invatand cum sa se foloseasca de media, film sau educatie pentru a-si crea imaginea dorita. Insa cultul personalitatii era un proces complex, ce necesita pregatire si atentie, cateva elemente fiind foarte importante pentru succesul sau.

Mass media si arta: multa vreme, conducatorii statelor au influentat artistii de renume (cand au putut) pentru a-i reprezenta in tablouri, elogia in versuri sau pentru a le dedica cladiri uriase menite sa creasca mandria poporului, si deci si cultul personalitatii. Arta a fost mereu un formator de opinie foarte important, putand sa impresioneze si sa modifice parerile unui numar mare de oameni, mai ales cand realizarea era exceptionala. Sustinerea din partea artistilor parea o confirmare a legitimitatii unui conducator, un garant al calitatilor liderului.

Unele incercari au fost cat se poate de reusite, precum sculpturile sau picturile din Muzeul Artei Totalitariste din Bulgaria, considerate de foarte mare valoare, in timp ce altele au fost mai putin gustate, precum volumele de versuri inchinate lui Nicolae Ceausescu, in care singurul scop al versurilor parea sa rimeze, bineinteles, pe langa cel de a-l proslavi pe conducator. Cultul personalitatii a folosit bine si mass media, mai nou aparuta, un portret mare al liderului pe prima pagina a ziarelor intiparindu-se in timp in mintea cititorilor. Un exemplu relevant este cel al lui Nicolae Ceausescu. Astfel, acesta era reprezentat ca unul dintre marii conducatori ai planetei, avand intalniri diplomatice de mare succes mereu. In plus, de ziua sa erau publicate numeroasele telegrame venite din afara sau din tara, menite sa arate dragostea poporului si respectul celorlalti fata de conducator, influentand astfel opinia publica.

Dusmanul comun reprezenta o alta caracteristica necesara pentru cresterea prestigiului unui lider. Fidel Castro ii avea mereu pe americani, reprezentati ca un dusman de moarte alcatuit din oameni degenerati. Stalin se folosea la randul sau de pericolul capitalist, care ucidea spiritul din oameni. Astazi, Kim Jong Il lanseaza mereu discursuri acide impotriva americanilor si a Coreii de Sud, care doresc sa isi impuna valorile anti-socialiste. Atat timp cat populatia este asaltata de imaginea unui pericol iminent, ce ar putea sa ii schimbe modul de viata in rau, va putea la fel de bine sa vada si din conducator o opreliste in fata pericolului, un garant al securitatii.

Religia si istoria – sunt folosite pentru confirmarea legitimitatii si calitatilor exceptionale ale liderului, care uneori se substituie unei figuri religioase. Astfel, Mao se folosea in China de ideile confucianismului conform carora toti au un loc anume pentru a sadi ideea oamenilor ca el era ales sa fie pe acel post, in timp ce ei trebuiau sa isi vada de ocupatiile lor. In plus, folosea des culorile imperiale pentru a fi asociat cu o conducere absoluta, legitimata de zei. Ceausescu a folosit cultul personalitatii bazat pe religie si el, folosind traditia romanilor ortodocsi de a se inchina la icoane. Astfel, imagini cu un Ceausescu zambitor se puteau vedea peste tot, de pe prima pagina a cartilor de matematica si pana pe peretii unor cladiri importante. In plus, el s-a folosit de figuri importante ale istoriei romanilor, pentru a se legitima in fata poporului, un tablou reprezentandu-l pe acelasi plan cu Mihai Viteazul, Decebal sau Alexandru Ioan Cuza, carora le urma cu glorie.

Mitologia – unii lideri s-au folosit de povestiri supranaturale pentru a capata mai multa valoare in fata oamenilor si a crea un fel de religie. Astfel, despre Kim Ir Sen, conducatorul Coreii de Nord, se spunea ca putea sa aduca ploaia, fiind capabil in general sa modifice vremea. Si astazi, in toate casele se gaseste cate o poza a sa cum la noi se gasesc des icoane. In plus, la comemorarea mortii sale sute de mii de oameni inca vin in fiecare an sa planga cu lacrimi cat se poate de sincere. Fidel Castro a avut parte de propria mitologie, spunandu-se ca in momentul preluarii puterii doi porumbei albi i s-au asezat pe umeri, iar el a fost invaluit intr-o lumina deosebita.

Nepotismul – este foarte util pentru cultul personalitatii intrucat aducerea rudelor si amicilor pe posturi foarte inalte opreste posibilitatea oricarei opozitii fata de opiniile liderului, caruia nu i se stirbeste din autoritate niciodata. In asa-zisul regim de “cumetrie” cultul se poate extinde si asupra altor membri ai familiei, care intra astfel in clubul select al vizionarilor. Este cazul Elenei Ceausescu, care s-a impus pur si simplu pe toate planurile, mai ales cel stiintific, dupa ce Jiang Qing, sotia lui Mao, a sfatuit-o sa fie mai vizibila, si nu doar o umbra in spatele sotului.