Bundesliga si istoria fotbalului nemtesc

Bundesliga, primul esalon de fotbal din Germania, a aparut in anul 1963, odata cu unirea catorva ligi regionale. Deoarece acestea nu aduceau nivelul de competitivitate dorit, nemtii s-au gandit sa creeze o divizie puternica, ce putea sa fie capabila sa ridice nivelul fotbalului din Germania. Mai mult decat atat, se dorea ca echipele nemtesti sa faca performanta si in competitiile internationale.

Astfel a aparut Bundesliga, un esalon fotbalistic format din 16 echipe. La inceput, s-a hotarat, cu acceptul tuturor partilor implicate, faptul ca absolut toate regiunile Germaniei sa fie reprezentate in prima liga a sportului rege din aceasta tara. Decizia a creat cateva controverse, intrucat echipe cu traditie, precum Bayern Munchen, nu au fost primite sa joace. Totusi, odata cu trecerea timpului, numarul de echipe a crescut la 18, iar regula mai sus numita a fost ignorata.

Dupa crearea Bundesligii, echipele cu cel mai mare succes din Germania au fost Bayern Munchen, cu 14 campionate (22 in total), Borussia Monchengladbach (5 titluri) si Hamburger SV si Werder Bremen (ambele cu cate trei titluri). Dintre toate acestea, doar Bayern Munchen este singura formatie care s-a mentinut constant in topul primei ligi, fara sa alterneze evolutiile bune cu cele mai putin bune. Desi nu a primit acceptul de a participa la primele editii ale competitiei, in anii 1963 si 1964, odata ce au fost primiti in principalul esalon de fotbal din Germania, un an mai tarziu, bavarezii au dominat competitia asa cum nicio alta formatie nu o mai facuse pana atunci.

In prezent, exista doar o singura echipa germana care a fost prezenta la toate editiile Bundesligii. Este vorba despre Hamburger SV. Alte formatii, precum Werder Bremen, FC Kaiserslautern, Stuttgart sau Eintracht Frankfurt au lipsit maxim doi ani din principalul esalon nemtesc de fotbal. Bayern Munchen si Borussia Monchengladbach sunt in Bundesliga incepand cu anul 1965, iar Borussia Dortmund a lipsit doar de patru ori din Bundesliga, in deceniul al saptelea. Printre alte echipe demne de mentionat sunt Hertha Berlin, FC Nurnber sau Munchen 1860, care au lipsit doar cativa ani din competitie, ca urmare a retrogadarilor. Toate trei au evoluat pentru o perioada chiar si in liga a treia germana, insa de fiecare data au revenit acolo unde le este locul, printre cei mai buni. Este si cazul celor de la MSV Duisburg, care s-au aflat pentru o lunga perioada de timp in umbra celor de la Schalke 04 sau de la Borussia Dortmund. VFL Bochum a jucat in Bundesliga incepand cu anul 1971 si a lipsit doar cateva sezoane, reintorcandu-se foarte rapid, mereu. Conform dovezilor, se pare ca echipele cu traditie din Germania par sa domine prima liga de fotbal din aceasta tara, acest lucru fiind valabil chiar si pana la aparitia Bundesligii.

Inainte de al Doilea Razboi Mondial, aceleasi echipe, precum FC Nurnberg, Hertha Berlin, Hamburger SV sau Schalke 04, erau de fiecare data fruntase in topurile nemtesti de fotbal. Pana in 1920, poate cea mai buna echipa era Vfb Leipzig. Tot in acea perioada incep sa se remarce formatii ca Bayern Munchen, Munchen 1860, Eintracht Frankfurt sau Hannover 96.

Imediat dupa inchierea celui de-al Doilea Razboi Mondial, Germania a fost divizata in doua. Astfel, au aparut Republica Democrata Germana si Republica Federala Germana. In fotbal, aceasta impartire a fost valabila pana in anul 1991.

Republica Democrata Germana a fost reprezentata cu succes de formatii precum Dinamo Berlin si Dinamo Dresda. Deoarece in acea perioada nu existau fonduri consistente pentru a pastra marile talente, echipele din estul tarii s-au dezintegrat rapid, de pe urma acestui lucru profitand alte cluburi din Germania si nu numai. Bugetele s-au subtiat treptat, iar jucatorii au plecat sau au fost cumparati de catre cluburile din strainatate. In prezent, doar Hansa Rostock si Energie Cottbus sunt singurele doua echipe care inca mai reprezinta cu mandrie fosta Republica Democrata Germana. Restul formatiilor se zbat prin esaloanele inferioare ale tarii, fara sanse reala de a urca in elita.

In Republica Federala Germana, FC Kaiserslautern, FC Koln sau Borussia Dortmund au dominat intrecerile fotbalistice inca de la inceput. Finalele se jucau intre cele mai bune formatii din ligile regionale, din care faceau parte o multime de echipe. Totusi, inaintea de aparitia Bundesligii, nu a existat niciun club din Republica Federala Germana care sa castige de mai mult de trei ori la rand campionatul, iar dupa 1963, acest lucru s-a intamplat de numai trei ori. Aceste lucruri stau drept marturie a faptului ca, desi competitivitatea nu era dintre cele mai ridicate, totusi nimeni nu putea domina autoritar intrecerile interne.

In prezent, prima liga de fotbal germana se numara printre cele mai puternice esaloane fotbalistice nu doar din Europa, ci din intreaga lume. Echipe precum Bayern Munchen, Schalke 04, Borussia Dortmund sau Werder Bremen au adus cinste Germaniei datorita prestatiilor sale din competitiile interne si internationale, in special in ultimele doua decenii.

Cultul personalitatii – oamenii care au vrut sa fie zei

Cultul personalitatii a existat in diverse forme de cand oamenii s-au organizat pentru prima data in state sau colectivitati mai mari. Desi in Antichitate sau in Evul Mediu nu se numea astfel, fiind cat se poate de normal sa se considere ca liderul tarii are origini divine, multe din caracteristicile acestui cult mai primitiv aveau sa se regaseasca si mai tarziu, in secolul XX.

Astfel, semi-zeii din China antica, Egiptul faraonilor sau Japonia imperiala aveau sa isi gaseasca un echivalent cat se poate de real in Rusia, Romania, Cuba sau Coreea de Nord, conducatorii acestor tari invatand cum sa se foloseasca de media, film sau educatie pentru a-si crea imaginea dorita. Insa cultul personalitatii era un proces complex, ce necesita pregatire si atentie, cateva elemente fiind foarte importante pentru succesul sau.

Mass media si arta: multa vreme, conducatorii statelor au influentat artistii de renume (cand au putut) pentru a-i reprezenta in tablouri, elogia in versuri sau pentru a le dedica cladiri uriase menite sa creasca mandria poporului, si deci si cultul personalitatii. Arta a fost mereu un formator de opinie foarte important, putand sa impresioneze si sa modifice parerile unui numar mare de oameni, mai ales cand realizarea era exceptionala. Sustinerea din partea artistilor parea o confirmare a legitimitatii unui conducator, un garant al calitatilor liderului.

Unele incercari au fost cat se poate de reusite, precum sculpturile sau picturile din Muzeul Artei Totalitariste din Bulgaria, considerate de foarte mare valoare, in timp ce altele au fost mai putin gustate, precum volumele de versuri inchinate lui Nicolae Ceausescu, in care singurul scop al versurilor parea sa rimeze, bineinteles, pe langa cel de a-l proslavi pe conducator. Cultul personalitatii a folosit bine si mass media, mai nou aparuta, un portret mare al liderului pe prima pagina a ziarelor intiparindu-se in timp in mintea cititorilor. Un exemplu relevant este cel al lui Nicolae Ceausescu. Astfel, acesta era reprezentat ca unul dintre marii conducatori ai planetei, avand intalniri diplomatice de mare succes mereu. In plus, de ziua sa erau publicate numeroasele telegrame venite din afara sau din tara, menite sa arate dragostea poporului si respectul celorlalti fata de conducator, influentand astfel opinia publica.

Dusmanul comun reprezenta o alta caracteristica necesara pentru cresterea prestigiului unui lider. Fidel Castro ii avea mereu pe americani, reprezentati ca un dusman de moarte alcatuit din oameni degenerati. Stalin se folosea la randul sau de pericolul capitalist, care ucidea spiritul din oameni. Astazi, Kim Jong Il lanseaza mereu discursuri acide impotriva americanilor si a Coreii de Sud, care doresc sa isi impuna valorile anti-socialiste. Atat timp cat populatia este asaltata de imaginea unui pericol iminent, ce ar putea sa ii schimbe modul de viata in rau, va putea la fel de bine sa vada si din conducator o opreliste in fata pericolului, un garant al securitatii.

Religia si istoria – sunt folosite pentru confirmarea legitimitatii si calitatilor exceptionale ale liderului, care uneori se substituie unei figuri religioase. Astfel, Mao se folosea in China de ideile confucianismului conform carora toti au un loc anume pentru a sadi ideea oamenilor ca el era ales sa fie pe acel post, in timp ce ei trebuiau sa isi vada de ocupatiile lor. In plus, folosea des culorile imperiale pentru a fi asociat cu o conducere absoluta, legitimata de zei. Ceausescu a folosit cultul personalitatii bazat pe religie si el, folosind traditia romanilor ortodocsi de a se inchina la icoane. Astfel, imagini cu un Ceausescu zambitor se puteau vedea peste tot, de pe prima pagina a cartilor de matematica si pana pe peretii unor cladiri importante. In plus, el s-a folosit de figuri importante ale istoriei romanilor, pentru a se legitima in fata poporului, un tablou reprezentandu-l pe acelasi plan cu Mihai Viteazul, Decebal sau Alexandru Ioan Cuza, carora le urma cu glorie.

Mitologia – unii lideri s-au folosit de povestiri supranaturale pentru a capata mai multa valoare in fata oamenilor si a crea un fel de religie. Astfel, despre Kim Ir Sen, conducatorul Coreii de Nord, se spunea ca putea sa aduca ploaia, fiind capabil in general sa modifice vremea. Si astazi, in toate casele se gaseste cate o poza a sa cum la noi se gasesc des icoane. In plus, la comemorarea mortii sale sute de mii de oameni inca vin in fiecare an sa planga cu lacrimi cat se poate de sincere. Fidel Castro a avut parte de propria mitologie, spunandu-se ca in momentul preluarii puterii doi porumbei albi i s-au asezat pe umeri, iar el a fost invaluit intr-o lumina deosebita.

Nepotismul – este foarte util pentru cultul personalitatii intrucat aducerea rudelor si amicilor pe posturi foarte inalte opreste posibilitatea oricarei opozitii fata de opiniile liderului, caruia nu i se stirbeste din autoritate niciodata. In asa-zisul regim de “cumetrie” cultul se poate extinde si asupra altor membri ai familiei, care intra astfel in clubul select al vizionarilor. Este cazul Elenei Ceausescu, care s-a impus pur si simplu pe toate planurile, mai ales cel stiintific, dupa ce Jiang Qing, sotia lui Mao, a sfatuit-o sa fie mai vizibila, si nu doar o umbra in spatele sotului.

 

Mituri și adevaruri despre prietenii

Pentru ca nu mai avem 12 ani și nu ne mai facem cadouri jumatați de inimioare pe care scrie ”best friends forever” și pentru ca am depașit perioada in care credeam ca prieteniile sunt eterne și nu se schimba niciodata, am decis ca e vremea sa scriu acest articol.

Azi m-am decis sa desființez toate miturile despre prietenie pe care le-am tot inghițit de-a lungul anilor pana cand viața, oamenii și relațiile mi-au demonstrat ca realitatea este altfel decat un citat de genul: ”Walking with a friend in the dark is better than walking alone in the light”, o tipa pe nume Helen Keller a spus asta și o mulțime de oameni au tot dat share, neștiind nici macar cine e sau ce face/a facut.

Este frumos citatul, nu contest, și cu siguranța a emoționat cateva adolescente, dar oamenii maturi și trecuți prin experiențe mizeaza mai mult pe mersul in bezna de unul singur pana te dai cu capul de un perete ca sa-ți gasești traseul propriu, dar asta e alta poveste și cere un alt articol.

1. Adevarații prieteni nu te lasa la greu

Ba te lasa, iar asta nu inseamna ca nu-s adevarați sau ca au fost falși in tot timpul asta. Poate ca nu te pot ajuta intr-un anume moment, ori poate s-au saturat sa fie acolo cand te incapațanezi sa faci aceeași greșeala. Nu te poți baza ca exista cineva care vine sa te ”salveze” sau scape din necazuri de cate ori dai cu capul de sus. Ba, mai mult, orice om are un proces al sau pe parcursul vieții și traiește situații și povești pentru a se defini pe sine, pentru a evolua și pentru a invața. Daca așteptam mereu ca cineva sa preia fraiele cand ne greu, nu ajungem nicaieri.

2. Prietenii adevarați raman langa tine, indiferent de situații

Nu, nu raman. Daca te-ai comportat mizerabil, daca faci mereu aceleași prostii, daca ești egoist și iresponsabil și mai ales daca ai luat totul ca și cum ți se cuvine, atunci nu raman. Și de ce ar ramane? Exista o idee romantica in fiecare, poate din cauza filmului ”Thelma și Louise”, și ce e drept, avem nevoie de senzația de siguranța, ca exista cineva acolo indiferent de situație, insa in viața reala, adevarul este ca nimeni și nimic nu-ți poate oferi nicio certitudine. Prietenii apar in viețile noastre in anumite etape, unii raman pe o perioada nedeterminata, alții dispar. Nu-i face neadevarați faptul ca nu mai sunt alaturi de noi, pentru ca au fost atat cat a fost necesar.

3. Trebuie sa vorbiți non-stop pentru ca prietenia sa reziste

Cați ani avem? 16? Atunci aveam timp sa stam o ora pe fix, dupa ce petrecusem 6 la liceu in banca sa ne povestim nu-mi pot imagina acum ce. 10 ani mai tarziu nici daca ai vrea nu mai poți sa petreci o ora la telefon pentru ca e incomod, pentru ca dupa 8 ore petrecute la birou vrei sa ieși sa bei o bere sau sa te uiți la un serial, care sa te spele pe creier. Nu mai ai nevoie sa dai ”raportul” zilnic și nici sa ceri aprobari și opinii, ori sa povestești in detaliu cum te-a abordat colegul de la departamentul vanzari și toata discuția in detaliu despre nimic pe care ai avut-o cu el. Cand te maturizezi apelezi la prieteni atunci cand ai lucruri importante de spus, treci printr-o situație deosebita sau vrei sa ieși din casa.

4. Prieteniile adevarate și reale sunt ușoare

Da, daca vorbești de pantofi și dude, atunci totul e destul de relaxat… sau poate fi. Prieteniile nu-s ușoare absolut deloc și asta o spune un om cu multe prietenii eșuate la activ, dar și cu cateva reușite. Prieteniile-s dificile pentru ca implica oameni. Este un truism, intr-adevar, dar știm cu toții ca ne place sa ne complicam singuri. Exista și prietenii care au devenit intre timp ușoare pentru ca oamenii s-au maturizat, au depașit momentele dificile și au realizat ca relația este mai importanta decat toate incercarile și pretențiile de la viața.

5. Nu se termina niciodata

Se termina. Dupa unele suferim crunt, pe altele le uitam numaidecat. Nu vi s-a intamplat? Se termina și aia e, nu prea avem ce face. Nu e cineva anume vinovat, dar pur și simplu se despart drumurile. La 18 ani cand ne promitem ca mutam munții impreuna și ca nimic nu ne poate desparți nu avem un contact solid cu realitatea și inca mai credem in povești idealiste. Cu timpul aflam ca nimic nu este veșnic și ne și obișnuim cu asta.

6. Adevarații prieteni nu se schimba

Poate nu se schimba ei in esența, dar prioritațile și interesele se vor schimba cu siguranța. Unii se vor casatori, vor face copii sau se vor muta in China. Alții poate realizeaza ca nu mai suntem pe aceeași lungime de unda, se focuseaza mai mult pe cariera sau familie sau pur și simplu nu-și mai gasesc locul alaturi de noi. Asta nu-i face mai puțin adevarați decat ceilalți, asta-i face reali. Fie acceptam schimbarile și mergem inainte, fie o pornim pe un drum separat. Nimeni nu ramane pe loc.

7. Nu ai Best Friend Forever, nu exiști!

Am invațat de-a lungul vieții ca nu exista cel mai bun prieten pentru ca dezvolți cu fiecare om un anume tip de relație și este cel mai bun om pentru tine pe acel segment. Am foarte mulți cei mai buni prieteni, cu care am relații total diferite: am prietena cu care ma distrez cel mai bine, prietena pe care o sun cand am nevoie de un sfat legat de cariera, prietena confident cu care discut teme profunde și intime, prietena pe care o sun sa-i povestesc despre experiențele cu tipi, prietenul pe care-l iau la tot felul de evenimente, prietenul cu care merg sa vad filme etc.

8. Prietenii iși spun orice

Nu. Din fericire, o calitate a maturizarii este ca afli ca nu trebuie sa spui totul și ca e cel mai sanatos așa.

9. Un prieten adevarat nu te va dezamagi niciodata

Ori este un super-erou, ori este rezultatul imaginației tale. Oamenii dezamagesc, este o caracteristica a lor. Daca te minți ca totul este lapte și miere sau ar trebui sa fie, atunci momentul in care ți se va intampla te va lovi destul de tare. Ne dezamagim in fiecare zi de nu ne vedem, din tot felul de motive, dar de cele mai multe ori pentru ca avem așteptari și punem presiune pe relații. Partea mișto nu este sa nu greșim, este sa realizam unde am dat chix, sa ne asumam, sa descoperim o lecție și sa fim onești cu celalalt. Dupa toate astea, daca putem continua fara rezerve și reproșuri, atunci suntem posesorii unei prietenii solide.

10. Nu te vei simți niciodata singur daca ai o groaza de prieteni

A te simți singur nu are legatura cu numarul de oameni din preajma ta sau numarul de prieteni de pe pagina de Facebook. Asta este o emoție a individului și nu facem decat sa ne mințim daca avem impresia ca 37 de prieteni pot sa schimbe acest lucru. Cel mult ne pot binedispune, ne pot scoate in oraș, ne pot distrage atenția de la tristețe, dar nu vor putea niciodata sa ne separe de o condiție specifica omului.

Sper sa nu fi fost prea aspra, dar ma declar obosita de la atatea motivaționale care nu fac decat sa așeze fașii de superficialitate peste mormane de mizerii. Avem nevoie sa fim realiști, sa nu dezvoltam obsesii și atașamente, sa ne bucuram atat cat putem de momentele pe care le petrecem cu prietenii, sa-i acceptam și sa ne acceptam ca fiind intr-o continua schimbare și evoluție, dar mai ales sa ii eliberam și sa ne eliberam daca relația nu ne mai ofera confortul și placerea de odinioara sau daca nu ne mai potrivim…

Iubeste-te asa cum esti!

 “Iubirea este cel mai important lucru pe care il ai de facut in viata ta”, afirma Robert Holden, creatorul programului unic despre iubire denumit Adorabilitatea, pe care il preda in intreaga lume.

Poate ca cel mai greu este sa invatam despre iubire, in special despre iubirea de sine. Desi am ajuns la un nivel avansat in aproape toate celelalte domenii, capacitatea umana de a iubi si de a ne lasa iubiti inca e in faza incipienta, dupa cum o demonstreaza lucrarile pe tema psihologiei si spiritualitatii. Se spune ca destinul nostru nu este doar acela de a gasi iubirea, ci acela de a deveni persoana cea mai plina de iubire care putem fi. Iar cheia iubirii oamenilor este iubirea de sine, adica ce simtim cand ne gandim la noi insine.

Statistic s-a demonstrat ca in peste 80% din cazuri, cand incercam sa definim iubirea de sine, facem referire la actiuni pozitive din viata noastra (un exemplu in acest sens e „iubirea de sine inseamna a ma rasfata saptamanal cu o baie in jacuzzi”), dar aceste raspunsuri nu descriu nici pe departe iubirea de sine. Pentru ca aceasta nu se refera exclusiv la lucrurile pe care le facem pentru noi, ci la insasi esenta noastra. Cu alte cuvinte, iubirea de sine consta intr-o atitudine plina de iubire din care deriva atitudini pozitive, in urma carora avem de castigat si noi insine, dar si ceilalti din jurul nostru, indiferent unde ne-am afla. Pentru ca iubirea este aceeasi peste tot.

Rezumata in 4 principii cheie, in viziunea lui Holden, iubirea de sine inseamna:

1. sa stim cine suntem: pentru a ne cunoaste cu adevarat trebuie sa intram in contact cu Sinele nostru Neconditionat (oglinda sufletului in care te poti privi fara a te judeca in niciun fel), care vede dincolo de invelisul nostru exterior (corp, ego, personalitate), pe care il prezentam in fata lumii;

2. sa stim ca suntem alcatuiti din iubire: iubirea nu este un lucru separat de noi insine. Este insasi esenta noastra. Adica, nu exista in noi, ci este una cu noi. Iar „noi” se refera la Sinele nostru Neconditionat;

3. ce simtim cu adevarat in ceea ce ne priveste: majoritatea dintre noi considera ca iubirea de sine este ceva dificil, fragil si greu de atins, astfel ca evita propria lor companie (doar gandul ca vor fi nevoiti sa stea singuri cu ei insisi ii sperie). Motivul il reprezinta identificarea cu personalitatea si nu cu Sinele interior. Daca personalitatea este mereu in cautarea iubirii, si de aici si temerile aparute (de a fi respins, de a nu fi demn de iubirea altuia), Sinele este insasi iubirea si ne-o ofera neconditionat;

4. o promisiune respectata: din momentul in care venim pe lume suntem inzestrati cu o capacitate naturala de a iubi si de a ne lasa iubiti. Odata cu copilaria, insa, incepem sa ne indentificam treptat cu un ego, cu numele, cu fata si cu personalitatea noastra, iar pe masura ce crestem ne dam seama ca suntem mai mult decat corpul nostru, decat imaginea de sine si decat povestea vietii noastre. Promisiunea pe care ar trebui sa ne-o facem si pe care sa o respectam este de a ne aminti de cunoasterea iubirii, pe care am avut-o din prima zi de viata.Iubirea de sine este ceea ce ar trebui sa simtim cu totii in ceea ce ne priveste, este o traire naturala si nu una rusinoasa. In momentul cand incepem sa ne judecam singuri, intra in scena egoul. Iar judecata de sine, in mod critic, denota nesiguranta noastra de a nu ne simti demni de iubire.

Psihologii sociali au demonstrat ca o persoana care nu se simte demna de iubire are drept tinta potentiala a judecatii de sine corpul sau, cu care se identifica cel mai mult. Astfel, s-a ajuns la urmatoarele concluzii:- 69% din oameni isi doresc sa arate ca altcineva- 90% din femei traiesc cu o stare de anxietate legata de imaginea corporala- intre 19-30% dintre studente sunt diagnosticate cu o tulburare alimentara- 1 adolescent din 12 isi face rau fizic cu buna stiinta- aproximativ 10 milioane de femei si 1 milion de barbati se lupta cu anorexia si bulimia

Versiunea ego-ului a acceptarii de sine este aprobarea de sine. Par a fi la fel, dar nu sunt. Diferența intre ele consta in faptul ca „acceptarea de sine” inseamna absenta judecarii de sine, iar „aprobarea de sine” presupune o judecata ce tine de ego. Ego-ul nu este fiinta noastra integrala, ci doar o imagine de sine. Cheia fiintei noastre, modalitatea prin care ne onoram pe noi insine, este Sinele nostru Neconditionat, care stie cum sa iubeasca, pentru ca el inseamna iubire. Personalitatea noastra, derivata din imaginea de sine, nu stie cu adevarat ce inseamna iubire deoarece nu este alcatuita din iubire. Iar personalitatea nu trebuie sa faca un efort anume pentru a cauta, atrage, sau caștiga iubirea.

Cel mai bun lucru pe care putem sa-l facem este sa ne relaxam, sa intelegem, sa acceptam ca suntem unul si acelasi lucru cu iubirea si sa nu ne mai construim o personalitate separata de adevaratul nostru Eu interior. Doar asa putem deveni o simpla prezenta plina de iubire manifestata in aceasta lume.

Sexualitatea in Antichitate

Michel Foucault, in frumoasa sa lucrare Istoria sexualitatii, incearca o comparatie a moralei sexuale crestine cu cea a paganismului antic, abordand problematica sexualitatii in Antichitate – sexualitatea dintre barbat si femeie si sexualitatea dintre doi barbati.

Astfel, crestinismul a asimilat actul sexual in general raului, pacatului, in vreme ce Antichitatea l-a inzestrat cu semnificatii mai degraba pozitive. Crestinismul nu l-a acceptat decat in cadrul casatoriei, iar in cadrul acesteia cu scopul ultim al procrearii, in timp ce grecii si romanii antici acceptau relatiile barbatilor in afara casatoriei si chiar cu indivizi de acelasi sex. Crestinismul a acordat o mare valoare abstinentei, in timp ce anticii au clasificat-o ca fiind anormala si nesanatoasa. Totusi, filosofia antica abunda de reguli si prescriptii sociale in perceptia moralitatii actului sexual: nu actul in sine ar fi rau sau pacatos, ci momentele, locurile, persoanele cu care este intretinut actul.

Sexualitatea in Antichitate se leaga de doua fenomene: cel al curtezanelor si cel al relatiilor sexuale dintre un barbat adult si un baiat adolescent. Femeile erau obligate – cu exceptia curtezanelor, care aveau un statut social special – la un comportament extrem de strict, normat de reguli specifice. Ele sunt doar obiecte sau cel mult partenere ce trebuie formate si educate sub autoritatea unui barbat. Modelele de conduita morala si social acceptata sunt diferentiate strict pentru barbati si femei – in cazul primilor, fiind permise relatiile in afara casatoriei, in timp ce femeile adultere puteau fi si omorate. La atenieni, orice barbat avea dreptul sa ucida o femeie dovedita a fi adultera. La fel, o prima codificare a legilor romane, Lex duodecim tabulara, se baza pe legea talionului. Dupa continutul celor XII Table, seful familiei, barbatul, avea drept de viata si de moarte asupra tuturor membrilor si sclavilor familiei.

Grecii antici acceptau unele comportamente sexuale mai usor decat crestinii Evului Mediu sau europenii perioadei moderne, sexualitatea in Antichitate nefiind demonizata si refulata, ci considerata naturala si acceptata – atat timp cat se respectau prescriptiile sociale. Nici o institutie – medicala, juridica sau religioasa – nu stabilise ce este permis sau interzis, normal sau anormal. Traditia si lucrarile diferitilor filosofi reglementau conduitele sexuale morale. Imoralitatea in sexualitate consta doar in exagerare, exces: Aristotel sustinea ca singurele greseli tin de cantitate, actele in sine nu sunt vazute ca fiind rele, dar sunt considerate favorabile sau nu in functie de cateva variabile specifice: frecventa, dupa cum s-a mentionat, momentele anului (lunile de iarna erau recomandate activitatii sexuale, in timp ce lunile de vara nu), statutul social al partenerilor (nu se cuvenea ca un barbat sa fie dominat intr-o relatie de un individ cu statut social inferior sau de o femeie).

In ceea ce priveste statutul femeii legat de sexualitatea in Antichitate, un text atribuit lui Demostene explica: “pentru placere, avem curtezanele; pentru rezolvarea grijilor zilnice, avem concubinele; iar pentru urmasi legitimi si un pazitor credincios al caminului sunt sotiile.” Acest text reprezinta o explicare a statutului femeilor in societatea antica: curtezana nu poate oferi decat placere – acesta fiind rolul sau in societate, concubina poate aduce in plus satisfactiile vietii cotidiene, dar numai o sotie are un rol esential derivat din statutul sau legal: de a darui copii legitimi si de a asigura continuitatea familiei.

Sexualitatea in Antichitate in ceea ce priveste curtezanele nu este insa analizata in textele filosofilor antici, poate pentru ca statutul lor era clar delimitat in societate: erau considerate ca fiind obiecte care produc placerea, iar frecventarea lor nu aduceau nici un fel de dezaprobare sociala. Aceste obiecte ale placerii aveau o valoare pozitiva in sine, existau pentru a se darui complet si a nu refuza nimic. Si totusi, intr-un text al lui Artemidor – Cheia visurilor – in care acesta analizeaza semnificatia viselor, a visa un raport cu o prostituata are o valoare negativa. Frecventarea acestui gen de femei aducea dupa sine o cheltuiala inutila – economica si de energie. Valoarea negativa este introdusa de locul de prostituare (bordelul), din doua principale motive: primul tine de conotatia lingvistica: daca bordelul e desemnat printr-un termen ce inseamna atelier sau pravalie – deci cu semnificatii favorabile – el este de asemenea numit, ca si cimitirul, „locul pentru toata lumea”, locul comun. Celalalt motiv evoca risipa fara scop, inutila, a samantei barbatesti creatoare, motiv des evocat in tratatele de etica si de medicina.

O alta problematica legata de sexualitatea in Antichitate este insa pe larg discutata si analizata in tratatele filosofilor antici: relatiile dintre barbatii adulti si baietii adolescenti. Acest tip de relatii in sine erau vazute ca fiind absolut normale, chiar avand o valoare pozitiva.

Aparusera si practici de curtare, care stabileau un ansamblu de conduite cuvenite si acceptate, normate de anumite reguli si prescriptii. Astfel, acestea stabileau comportamentul reciproc si strategiile corespunzatoare respectate de catre cei doi parteneri pentru a da relatiei lor o forma morala si acceptata social. Ele fixau rolurile de „erast” si „eromen”: unul era in posesia initiativei, avand drepturi si obligatii – cum ar fi cele de a face daruri sau servicii – pentru care apoi asteapta recompensa, iar celalalt, baiatul curtat, nu trebuia sa cedeze prea repede, sa acorde favoruri prea multor barbati si trebuia sa fie recunoscator pentru serviciile primite. Relatia aceasta necesita, astfel, sa fie insotita de conventii, de reguli de comportament stricte, un joc de amanari si piedici.

Acest tip de relatii era asadar, un element delicat, incat nu se putea sa nu existe o preocupare sociala fata de conduita partenerilor. In acest ansamblu de prescriptii sociale ce reglementau sexualitatea in Antichitate, pozitia baiatului adolescent in post de curtezana este dificila. El se afla inca intr-o situatie inferioara – departe de a beneficia de drepturile si puterile pe care le va avea cand va fi adult, dar statutul sau nu e comparabil nici cu al unei femei, nici cu al unei sclave. Sclava este total lipsita de facultatea de decizie, femeia o poseda, dar nu are puterea de decizie. In cazul baiatului adolescent, relatia sexuala cu un barbat adult se bazeaza pe afectiune si pe superioritatea varstei. In jocul relatiilor sexuale, printre diversele obiecte provocatoare de placere acceptate, baiatul ocupa o pozitie deosebita.

Interesanta este o lege care cuprinde efectele de descalificare civila si politica pe care o conduita sexuala imorala le poate atrage. Sexualitatea in Antichitate are si forme care pot duce la interdictia de a fi admis printre cei noua arhonti, de a exercita sacerdotiul sau de a indeplini functia de avocat public. Barbatul adult care a practicat prostitutia nu va putea profesa nici o magistratura in cetate sau in afara ei, nu va putea indeplini functiile de trezorier sau ambasador, nu-si va putea exprima opiniile in fata consiliului sau a poporului.

Prostitutia este in unele cazuri o dezonoare publica, care-l exclude pe cetatean de la unele drepturi. Prostitutia imorala era definita prin unele comportamente cum ar fi: mai multi parteneri, alegerea lor la intamplare, plata serviciilor aduse, chiar daca individul in cauza nu e inregistrat ca prostituat si nu apartine unei case de prostitutie.

Acceptarea de catre un barbat adult a rolului de dominat intr-o relatie este umilitoare. In ceea ce priveste baiatul adolescent, el va trebui sa cedeze numai unui barbat cu anumite caracteristici legate de statutul social superior si virtute, iar avantajul obtinut din relatie il clasifica drept moral sau nu – daca e vorba de bani, tanarul e considerat imoral, iar daca e vorba de invatarea unei meserii, educatie, sprijin social, prietenie – este onorabil. De altfel, un barbat sau baiat care intretine relatii sexuale cu alti indivizi, dar acestea sunt clasificate drept onorabile si valoroase pentru parteneri, nu este descalificat.

In concluzie, problematica sexualitatii in Antichitate este deosebit de complexa: daca este vorba de curtezane, reprezinta un fapt acceptat, un fel de „rau necesar”; daca este vorba de casatorie, sexualitatea are rol mai mult in procreare, asigurarea urmasilor legitimi; daca este vorba de un barbat adult care isi castiga prin prostitutie traiul zilnic, este vorba de un fapt imoral, descalificat (dar legal si nesanctionat penal); iar daca este vorba de un baiat adolescent, care are o relatie sexuala, insa de tipul mentoratului, este vorba despre un fapt cu valoare pozitiva si absolut acceptat.

De ce ai avea o relatie doar pentru sex?

Exista unele persoane absolut fericite sa mentina o relatie doar pentru sex – fara obligatii, fara responsabilitati, fara implicare, insa sunt si unele persoane care isi doresc cu adevarat sa formeze un cuplu stabil, insa se trezesc ca sexul este singurul motiv pentru care stau cu cineva!

De ce se intampla asa, de ce uneori dorintele sexuale va pot acapara intreaga fiinta si controla? Si in primul rand, de ce unii chiar prefera si isi doresc o relatie doar pentru sex? Motivul evident – chiar lipsa de responsabilitati! Unii inca nu se simt pregatiti pentru o relatie stabila, pentru schimbarile pe care le implica aceasta, pentru compromsiurile necesare, pentru obligatiile implicite intr-un cuplu stabil! Fie ca sunt si se simt prea tineri, fie ca le place viata lor asa cum este ea, ei prefera sa aiba un partener doar pentru sex! Un alt motiv pentru care unii se feresc de relatii serioase este legat de anumite probleme in relatiile din trecut – cei care au suferit intens intr-o relatie si/sau care au fost parasiti privesc un asemenea aranjament – o relatie doar pentru sex si fara implicatii – ca fiind perfect! Astfel, ei cred ca sunt absolut feriti de alte dezamagiri si suferinte, caci de ce ai suferi daca cumva partenerul de sex – pentru care normal nu simti nimic intens – te paraseste? Ei bine, adevarul este putin altfel…

Dorinta de a mentine o relatie doar pentru sex este in mod logic legata chiar de sexul in sine – atunci cand iti gasesti un partener exclusiv pentru activitati sexuale, il gasesti cu grija, ceea ce inseamna ca sexul este grozav! Nimeni cu mintea la cap nu ar mentine o relatie doar pentru sex daca partidele nu ar fi minunate si pasionale! Iar faptul ca stii ca dupa nu urmeaza vreo discutie enervanta despre viitor sau nici macar nu ai obligatia de a ramane pana dimineata impreuna te poate elibera de presiuni si inhibitii! In plus, o relatie doar pentru sex este totusi un fel de relatie! Deci ai scapat de chinul de a iti cauta mereu un partener, de a avea prea multe aventuri sexuale si de a fi considerat(a) neserios sau usuratica! Caci, la urma urmei, ai o relatie doar cu o persoana, chiar daca aceasta este pur sexuala!

Si nu in ultimul rand, pentru aproape oricine, ideea in sine de relatie doar pentru sex pare minunata: ai mereu pe cineva cu care sa mai vorbesti la un pahar, cu care sa iesi in oras si mai ales cu care sa faci oricand sex, fara a iti bate capul cu discutii serioase despre „unde merge relatia noastra”!

Insa nu trebuie sa ai prea mare incredere in aceste relatii pur sexuale: daca crezi ca vei putea mentine mult timp o relatie doar pentru sex, mai devreme sau mai tarziu, ti se vor scufunda corabiile! Tu sau partenerul va dori la un moment dat mai mult! Si este normal: daca sexul este grozav, daca v-ati apropiat unul de altul, daca mai stati si la cate o discutie din cand in cand si va intelegeti de minune, logic ca unul dintre voi va dori mai mult! Insa aceasta situatie nu este decat rareori reciproca: celalalt s-ar putea sa nu isi doreasca ceva stabil si astfel, dintr-o relatie pur sexuala si superficiala, unul dintre parteneri iese ranit! Si cel mai important: nu incepe o astfel de relatie pur sexuala cu un prieten apropiat: te vei trezi spre sfarsit ca ai stricat si o buna prietenie si nu te-ai ales decat cu cateva luni de sex! Nu merita! In plus, sexul intre prieteni buni poate fi jenant: va cunoasteti atat de bine, ati discutat atat de multe detalii – inclusiv despre viata voastra sexuala – incat cand va vedeti in ipostaza de amanti, puteti sa deveniti inhibati sau sa va simtiti penibil!

Dar ce se intampla cu cei care chiar isi doresc sa formeze un cuplu stabil, insa se trezesc ca pastreaza o relatie doar pentru sex?! Cei care descopera ca nu au nimic in comun cu partenerul, ba mai rau, acesta/aceasta ii enerveaza in cele mai mici detalii, insa atunci cand ii privesc trupul gol raman ca hipnotizati?

In primul rand, hormonii fericirii eliberati de creier si excitatia sexuala te fac sa te simti inselator de similar cu atunci cand esti indragostit! Cand o persoana extrem de atragatoare se apropie de tine, intreg sistemul tau o ia razna si saracul creier pierde batalia fara aproape nici o sansa! Nu trebuie niciodata subestimata atractia fizica, dar si charisma exercitata de o persoana: acestea pot fi de ajuns sa te dea peste cap – desi persoana in sine este absolut plictisitoare si enervanta! Multi spun ca „aspectul nu conteaza, ci frumusetea interioara”! Acestia fie sunt ipocriti, fie mint pur si simplu, fie habar nu au despre puterea atractivitatii fizice pentru ca nu au simtit-o! Din nefericire pentru unii, aspectul conteaza intr-o relatie si nu numai la inceput!

Legat de aspect, atunci cand mentii o relatie doar pentru sex, o faci pentru ca frumusetea persoanei iti opreste orice gand rational, dar si pentru ca orgoliul tau este placut mangaiat de gandul ca aceasta frumusete te-a ales doar pe tine! Deci te enerveaza, te plictiseste, te gandesti sa ii spui o data pentru totdeauna ca nu merge, dar deodata o/il vezi aproape de tine, ii simti parfumul, ii simti gustul – si gandul a disparut in mod misterios! Sa nu uitam despre sexul minunat: nu vei mentine o relatie cu cineva care te atrage doar pentru frumusetea sa, daca partidele de sex nu sunt incredibile! Hormonii pur si simplu te controleaza si cand ea/el se apropie incet si te lasa sa ii admiri pas cu pas trupul superb, orice gand de a-i spune „adio” se duce departe. Poti ajunge chiar sa nu suporti aceasta situatie, insa atat timp cat nu poti sa te eliberezi de atractia intensa pe care o exercita asupra ta persoana, nu ai sanse de scapare! Cum te vei elibera? Atunci cand vei putea sa nu iti bagi in seama dorintele si simturile – ceea ce este greu – sau atunci cand chiar vei intalni pe cineva potrivit pentru tine! Cand intalnesti o persoana care iti place cu adevarat, chiar daca aceasta nu are frumusetea celei/celui care te-a innebunit, magia sexuala incepe sa dispara!

In final: este sau nu o idee buna sa mentii o relatie doar pentru sex? Raspunsul este, ca si in alte subiecte delicate, variabil: daca tu cauti o relatie adevarata si intalnesti pe cineva cu care sigur nu ai putea avea ceea ce cauti, insa care te atrage irezistibil, mai bine fugi! Altfel, te vei trezi inevitabil intr-o capcana sexuala! Suna bine, insa dupa un timp, te vei uri pe tine insuti pentru faptul ca stai cu o persoana doar pentru cum arata si cum face sex! Insa daca pur si simplu nu iti doresti o relatie stabila, o relatie doar pentru sex poate fi o idee buna: insa nu poate dura prea mult, caci, dupa cum s-a spus, unul dintre voi inevitabil isi va dori mai mult!

Frumusetea sau talentul lui Jennifer Lopez?

Nici nu ar trebuit ca aceasta intrebare sa fie, de fapt, adresata, sau, poate, ar fi fost mai potrivita pentru femei, intrucat raspunsul barbatilor il stim deja: frumusetea primeaza in fata talentului, oricare ar fi el, atunci cand ne referim la Jennifer Lopez. Ori e posibil ca femeile, putin mai rautacioase, sa spuna ca nici nu se poate lua in discutie talentul, atunci cand nu exista. Oricum, frumusetea lui Jennifer Lopez este, fara doar si poate, recunoscuta de ambele sexe.

Pe langa formele ei de zeitate a sexualitatii, intens promovate de-a lungul acestor ani, Jennifer Lopez ramane o artista versatila, poate una dintre cele mai versatile artiste, prezenta astazi in lumea divertismentului. Spunem acestea, deoarece, dupa cum bine stim, artista americana este si actrita, dar si cantareata.

Mai mult decat atat, este si o antreprenoare de succes, care a reusit sa stranga milioane bune din afaceri, insa si din productiile de divertisment la care a luat parte. Bineinteles ca au fost si productii de mare succes, precum American Idol, care a vrut-o pe J. Lo in echipa, insa pretentiile ei au fost, asa cum a spus producatorul, de-a dreptul scandaloase. Mai mult decat atat, cei din echipa American Idol au caracterizat-o pe Lopez drept o femeie frumoasa si atat, care, in schimb, nu e nici macar o „diva”.

Si, asa cum era si normal, presa a vuit in acel timp ca frumoasa J. Lo. a intrat intr-o perioada de declin profesional, dar si personal, cariera ei intrand, mai degraba, intr-un con de umbra. Si asa a si fost, Jennifer a lipsit o perioada buna din atentia publicului, mai ales dupa ce s-a casatorit cu Marc Anthony, de care, intr-un final, a si divortat. De fapt, tot presa a lansat ideea conform careia, sotul ei, cantaretul Marc Anthony, nu ii mai permite sa participe la niciun eveniment la care nu este el prezent si nu o mai lasa sa se implice in absolut niciun proiect muzical ori cinematografic. Bineinteles ca zvonurile au fost raspicat infirmate de cuplu, ca mai apoi, cei doi sa se desparte, despartire care, culmea, a confirmat ulterior ca zvonurile au fost adevarate in totalitate.

Pe de alta parte, interesul presei pentru cantareata si actrita Jennifer Lopez se justifica si prin succesul pe care aceasta l-a avut in industria muzicala, incepand cu anul 1999. Totodata, si Lopez a starnit presa sa scrie si mai multe. De pilda, un asemenea semn al excentricitatii a fost cand frumoasa americanca si-a asigurat ce avea cel mai de pret pe atunci. Va ganditi, bineinteles, la voce si, implicit, la talent.

Nicidecum. Jennifer Lopez si-a asigurat posteriorul, care a tinut ani buni primele pagini ale tabloidelor si, desigur, a starnit imaginatia barbatilor intr-un mod in care nicio alta femeie nu reusise pana atunci. Prin urmare, o discutie care ar face, eventual, o oarecare legatura intre talent si frumusete este, in acest caz, de prisos. Spunem acestea, intrucat ne este destul de clar care, pana la urma, a fost secretul faimei castigate de Jennifer Lopez: frumusetea, cu siguranta. Chiar si asa, intrebarea din titlu ramane in picioare. In sfarsit, cantareata, nominalizata la doua premii Grammy, s-a nascut la 24 iulie, 1969, in New York. Cu trasaturi puternic latine, Jennifer Lopez si-a inceput cariera ca actrita, jucand in serialul South Central, difuzat pe postul de televiziune Fox. Dupa acest rol, actrita a mai aparut si in Hotel Malibu. A urmat rolul pe care l-a primit in 1995, si-anume in drama My Family.

Cu toate acestea, faima a venit abia dupa rolul din Selena (1997). Si, asa cum era si de asteptat, a obtinut un rol si mai important, respectiv in filmul Anaconda, poate unul dintre cele mai cunoscute filme in care a jucat frumoasa actrita. Din nefericire, J.Lo a avut succes doar la public, criticii s-au grabit remarce lipsa talentului lui Lopez, stangaciile ei atat de vizibile.

Ba chiar, in multe topuri realizate peste ocean, Jennifer Lopez este catalogata drept una dintre cele mai proaste actrite. In pofida criticilor primite, actrita si-a continuat cariera, luand parte si la alte proiecte bine primite, precum The Back-up Plan, dar si ca Monster-in-Law, pelicula in care a aparut alaturi de legendara Jane Fonda. In acest timp, J. Lo a decis sa joace pe doua fronturi, debutand si in muzica. Poate una dintre cele melodiile care au impus-o in topurile muzicale este Jenny from the Block, desi nu putem omite nici Don’t Cost a Thing.

Aceasta din urma a avut chiar un succes inimaginabil, intrand in topurile britanice, exact pe primele locuri. A urmat o perioada de declin in care, desi fanii au tot asteptat o revenire in forta, Jennifer Lopez s-a preocupat mai mult de afaceri si de viata ei personala. Abia din anul 2009, a inceput sa lucreze la cateva proiecte, care s-au concretizat in cateva melodii care, in prezent, ocupa locuri fruntase in topuri. Fiind o artista versatila, pana la urma, frumoasa americanca nu a renuntat la cariera ei, in anul 2011 dand chiar de inteles ca s-a despartit de Marc Anthony pentru a avea mai mult timp pentru cariera.

Semne ca este bun(a) la pat

Cand iesi cu o noua persoana, este greu sa nu te intrebi cu curiozitate: „oare va fi bun(a) la pat?”, „oare cum va fi prima partida de sex?”, „oare va fi mai bine sau mai rau decat cu fostul”…. Desi insistam sa fim „profunzi” si sa gandim ca sexul nu este totul intr-o relatie, adevarul este ca satisfactia sexuala si compatibilitatea sexuala joaca un rol foarte important in consolidarea si longevitatea cuplului.

Asadar, sigur ca vrei sa stii daca noul partener va fi bun la pat! Si desi nu vei afla sigur decat dupa prima partida de sex, poate chiar la a doua (prima oara, puteti fi prea emotionati), te poti ghida in presupuneri si dupa anumite semne ca ea sau el este bun la pat. Atentie, a fi bun la pat in mare parte inseamna a fi compatibil cu celalalt, a va sincroniza – deci nu este in mare vorba doar de ea/el, ci de felul in care va conectati si interactionati fizic si psihic.

Semne ca ea este buna la pat:

Se place pe sine. Foarte important, in modul in care o femeie priveste sexul si sexualitatea si in modul in care face sex este relatia ei cu sine si in special cu propriul corp. Pare in largul ei sau incearca sa isi ascunda complexe? Isi accepta corpul si il scoate in evidenta sau este ingrijorata ca i se vede burtica?! Poti afla, de exemplu, zicand cat de bine arata si urmarindu-i reactia: accepta relaxata complimentul sau spune ceva de genul „vai, incerc sa mai slabesc”… Modul in care o femeie isi priveste trupul se observa din cat de relaxate ii sunt gesturile, cum se misca, cum se imbraca. Increderea in sine este importanta – nu numai sub aspect fizic, ci si general.

Cum merge. Se pare ca niste cercetatori plictisiti au studiat corelatia dintre mersul femeii si sexualitatea ei. Au ajuns la concluzia ca femeile care sunt satisfacute sexual, au des orgasme si se bucura de sex au un mers leganat, insa cu pasi mari.

Cum mananca. Un semn important pentru a afla daca va fi buna la pat: cum mananca? Se bucura de mancare relaxata sau isi impune sa comande o salata? Femeile care se bucura relaxate de mancare nu au probleme cu imaginea de sine si sunt dezinhibate. Mancarea este senzuala… In plus, modul in care mananca iti da un indiciu despre cum face sex: daca mananca lent, savurand bucatele, ii place sa se bucure incet, senzual si muuult timp de sex. Daca este mai apucata si mananca in graba, este pofticioasa si ii plac partidele scurte si pasionale… Daca, in schimb, isi reprima pofta si se chinuie sa mestece la o frunza de salata, in timp ce iti dai seama ca ar devora o friptura, nu este un semn bun…

Compatibilitate…cand vorbiti! Urmareste cum va sincronizati intr-o conversatie din punct de vedere verbal si non-verbal. Sunteti pe aceeasi lungime de unda? Aceasta arata o mare sansa de compatibiltate sexuala. In schimb, daca unul spune ceva, iar celalalt nu e atent sau schimba subiectul, daca unul este lent in miscari iar celalalt agitat – nu sunt mari sanse sa va gasiti un ritm sexual!

Dansatoare… Este o vorba cunoscuta: o femeie care danseaza bine va face sex bine! Desi nu e o regula generala, adevarul este ca o femeie care danseaza bine stie sa pastreze un ritm, sa isi miste corpul. Afla dansand cu ea si vei vedea cum se sincronizeaza trupurile voastre in miscare si ce tip de energie apare intre voi in timpul dansului. La urma urmei, o partida de sex are in ea ceva dintr-un dans si invers… In plus, o femeie careia ii place sa danseze emana incredere in sine, energie si sexualitate.

Cum saruta. Iata un indiciu clar daca ea va fi sau nu buna la pat. Cum saruta si cum va potriviti buzele in timpul sarutului? Un sarut cu adevarat bun inseamna a fi implicat cu totul – nu numai buzele, ci intregul corp este in tensiune. Urmareste: sta rigida si nemiscata sau se apropie, se unduie de tine, te atinge? Se arunca dintr-o data in sarut – ceea ce inseamna ca e cam grabita (poate din teama) sau savureaza sarutul incepand lent, cu mici saruturi si avansand in profunzime? Stie sa faca din sarut un joc senzual sau este doar o rutina? In plus, te atinge cand stati impreuna – iti mangaie mana, de exemplu? Daca pare rece si evita orice contact fizic, lucrurile nu arata prea bine…

Experienta sexuala. Ei bine, experienta sexuala nu este un indiciu ca ea va fi buna la pat! Modul in care o femeie stie sa se bucure de propriile senzatii si stie sa ii provoace celuilalt senzatii placute nu tine de experienta, ci mai mult de felul in care ea se priveste si priveste sexualitatea. Este in parte si un dar… Iar experienta face ca o femeie talentata sa invete noi tehnici, dar nu transforma o femeie inhibata intr-o experta niciodaa. Exista multe femei care au avut diferiti parteneri de sex, insa nu au invatat nimic in plus, deoarece au privit sexul in mod simplist: preludiu, penetrare, orgasm si gata! Sigur, in mod normal, o femeie care a avut 3 parteneri de sex va sti mai multe decat una care a facut sex doar cu un barbat… dar aici poti fi mereu surprins…

Comportamentul senzual si a vorbi despre sex nu sunt indicii! Nu te ghida dupa priviri lascive sau modul in care linge o inghetata! Nici dupa faptul ca vorbeste lejer despre sex! De multe ori, femeile compenseaza faptul ca nu stiu multe in pat cu o atitudine provocatoare si senzuala si vorbesc mult despre sex pentru a dovedi ca au experienta…insa se poate sa ramai dezamagit…

Semne ca el este bun la pat:

Este sigur pe sine. Un barbat care a invatat sa fie sigur pe sine a invatat cel mai probabil sa fie asa si in pat. Se uita in ochii tai? Este sincer, chiar cand spune ceva care te-ar putea supara? Isi pastreaza propria parere, fara a fi influentat de ce ii spui tu? Poate sa preia controlul intr-o situatie dificila sau pare un baiat timid si speriat? Sigur, nu sunt semne clare – uneori, baietii timizi te pot uimi cat de sensibili si conectati devin in pat, iar un barbat care e sigur pe sine poate sa nu isi dea straduinta. Insa siguranta de sine e in general un indiciu, atat timp cat nu este evidenta, insistenta, laudaroasa.

Este spontan si deschis noului. Desi ne-am gandi ca femeile sunt cele inhibate si rezistente schimbarii, nu e chiar asa! Stiai ca mai multe femei fac sex oral partenerului, in timp ce multi barbati refuza sa faca asa ceva? Dar ca, desi o femeie accepta des sexul in trei cu o alta femeie, un barbat nu ar accepta de obicei sex in trei cu un alt barbat? Mai mult, desi au aceasta fantezie, unii barbati dau inapoi cand e vorba de aplicarea ei in practica… Orgoliu, masculinitate, frica obsesiva de orice ar fi considerat „femeiesc” sau „gay”, frica de noutate, toate il inhiba. Iar unii barbati sunt chiar traditionalisti in pat – ceea ce nu iti asigura experiente prea „exotice”… Iti dai seama prin cat de spontan e, in primul rand: incearca, cand aveti planuita o iesire, sa il suni si sa propui deodata altceva, ceva nou – cum reactioneaza? Un tip spontan este deschis noului si nu e temator. Doar nu vrei ca sexul de acum incolo sa urmeze planul lui strict, fara vreo noutate…

Vorbeste relaxat despre sex, fara a se lauda. Dupa mai multe intalniri, adu in discutie sexul – vorbeste despre fostii tai parteneri sau povesteste-i o relatare amuzanta din facultate (nu trebuie sa fie legata de tine). Pare timid, agitat sau vorbeste relaxat despre sex? Iti dai seama din asta cat de bine se intelege el cu sexualitatea in general. In schimb, nu trebuie sa se laude: cate partenere de sex a avut sau cat de „armasar” este el – laudele de multe ori au rolul de a compensa o lipsa…

Limbaj non-verbal. Urmareste cat de conectat este el cu trupul sau in timp ce vorbeste. Pare rigid sau are o relatie armonioasa cu corpul sau – sincronizare intre vorbe si non-verbal. In plus, uita-te mai sus despre ce se spune in legatura cu compatibilitatea in conversatie intre voi doi. Stie sa se uite in ochii tai asa incat sa te simti „patrunsa”? Isi foloseste mult si expresiv mainile – asta arata ca va fi bun in pat, ca este conectat la trupul lui.

Te atinge usor, fara insistente. Un barbat bun la pat stie ca inainte de sex, trebuie sa ii rasfeti femeii tot corpul, nu sa sari direct la sani si vagin! Cum te atinge cand stati la masa, cand va plimbati? Te mangaie usor pe mana, te mangaie usor pe spate, facandu-te sa te simti dorita? Sau doar te ia apucat de mana? Cum saruta? Simti o conexiune, ritmul vostru este armonios sau te sufoca cu limba lui pana in gatul tau? Are rabdare la sarut – sa inceapa lent si sa intensifice miscarile?

Nu este egoist. Foarte important: un barbat bun la pat nu este egoist! Un indiciu este ca nu e egoist nici in viata de zi cu zi! Un tip egoist se va gandi doar sau in primul rand la propria placere… Cum iti dai seama – vorbeste mai mult despre el, despre ce probleme are el sau iti acorda atentie? Te intreaba ce zi ai avut, ce gandesti, cum te simti? Cand ii povestesti ceva, aproba rapid si trece la subiectul de interes – adica el?

Te face sa te simti bine si…frumoasa. Dar nu folosind complimente uzate, ci pur si simplu prin felul in care te priveste. O partida de sex satisfacatoare presupune ca tu sa te simti in largul tau, sa te simti dorita si rafsatata. Daca el cand iti vorbeste si te priveste te face sa te simti bine, interesanta si atractiva, atunci are un punct in plus.

Experienta sexuala. Ca si in cazul femeilor, doar pentru ca s-a culcat cu 10 femei, asta nu il face un amant bun la pat! Mai ales daca se lauda cu asa ceva! Din contra: barbatii care se culca cu multe femei tind sa nu acorde atentie decat propriei placeri, pentru ca nu se implica mult timp! Un echilibru este de preferat: un tip fara mare experienta este temator si timid, iar unul cu prea multa experienta este destul de sigur egoist si superficial in pat.

Tipuri de sarut

Sarutul este una dintre cele mai frumoase si expresive modalitati de comunicare prin intermediul limbajului non-verbal, care, datorita diferitelor forme pe care le poate imbraca si a nenumaratelor sensuri in care poate fi impartasit, oferit, sau doar dorit, poate fi impartit in mai multe tipuri de sarut, reprezentand subiectul central al acestui articol.

In comparatie cu alte forme ale limbajului non-verbal, al caror sens sau forma difera in functie de culturi, tipurile de sarut sunt aceleasi in orice parte a lumii, pastrandu-si sensul si forma. Astfel, prin diferitele tipuri de saruturi, buzele au rolul de a transmite celeleilalte persoane emotii, trairi, ce nu pot fi mereu exprimate prin intermediul cuvintelor. In functie de emotiile ce doresc a fi transmise, tipurile de sarut se impart in: sarut pasional, sarut prietenesc, sarut familial, sarut politicos, sarut formal.

Asadar, sarutul pasional este specific persoanelor aflate intr-o relatie de dragoste si are rolul de a transmite dorinta, placerea, dragostea pasionala, in comparatie cu cel prietenesc sau cel familial, ce inlocuiesc sentimente precum apreciere, loialitate, sprijin. De asemenea, sarutul politicos este insotit de sentimente precum respect si admiratie, in timp ce sarutul formal denota o atitudine insipida, rece, printr-un act realizat cu o oarecare doza de obligativitate.

Tipurile de sarut mai pot fi categorisite si in functie de partea corpului pe care sunt aplicate, existand in acest sens sarutul pe buze, sarutul pe obraji, sarutul pe nas, sarutul pe ochi, sarutul pe frunte, pe cap, pe mana, pe gat, etc. Sarutul pe buze este realizat pentru a transmite puternice emotii afective si pentru a arata gradul de apropiere dintre doua persoane, spre exemplu indragostitii, sau mama si copilul.

Sarutul oferit pe frunte poarta semnificatia unui gest protector, putand fi realizat atat intr-o relatie de dragoste, cat si intr-una de prietenie, sau familiala. Sarutul pe nas are un caracter ludic, iar sarutatul mainii este un gest politicos, respectuos ce denota admiratie si apreciere.

De asemenea, intensitatea si forma sub care acesta se prezinta, pot ajusta alte tipuri de sarut, care au rolul de a transmite, pe langa emotiile persoanei, caracterul acesteia, modul in care isi doreste sa fie privita si inteleasa de catre ceilalti. Astfel, aceste tipuri de sarut pot cuprinde “french kiss”-ul, un sarut pasional, specific indragostitilor, care necesita atat buzele cat si utilizarea limbii; masura in care persoanele isi folosesc limba in cadrul acestui sarut le poate defini ca dominante sau subordonate, iar modalitatea in care si-o folosesc denota nivelul pe care se situeaza pe axa extravert-intrvovert, precum si pasiunea acestora.

Pe langa “french-kiss”, sarutul mai poate fi apasat sau usor, fapt ce poate transmite informatii despre entuziasmul, impulsivitatea, timiditatea, stima de sine a celeilalte persoane. Astfel, persoanele timide, sau cele cu o stima de sine scazuta, sau cele calculate, sau cele fragile au tendinta de a-si presa usor buzele, obrazul, mana celeilalte persoane, in timp ce persoanele puternice, extravertite, impulsive au tendinta de a saruta apasat, pentru a se asigura ca cealalta persoana le simte si le intelege gestul.

Sarutul, indiferent de intensitatea sa, de cine este oferit, pe ce parte a corpului, sau in ce context, ramane un simbol al dragostei, al aprecierii, al respectului, pe care ceilalti ni le poarta si de care avem nevoie pentru a le putea spune ce simtim si noi, la randul nostru, atunci cand cuvintele nu sunt de ajuns.

Tratamente naturiste pentru amigdalita

A venit toamna si racelile sunt tot mai prezente. Una dintre cele mai frecvente boli de sezon este amigdalita, afectiune cel mai des intalnita la copii si tineri

Amigdalita este o infectie sau inflamatie a amigdalelor palatine. Boala este contagioasa la contactul apropiat cu o persoana infectata. Principalul simptom al amigdalitei este gatul inflamat si dureros, la care se adauga alte simptome cum ar fi febra, respiratia urat mirositoare, congestia nazala si guturaiul, nodulii limfatici imflamati, amigdalele rosii si inflamate, acoperite total sau partial cu puroi, dificultatile la inghitire, cefaleea, durerile abdominale.

Cand inflamatia gatului este insotita de simptome de tip gripal, cum ar fi congestia nazala, secretiile adipoase nazale, stranutul si tusea, boala a fost provocata, cel mai probabil, de virusi. Infectia virala a amigdalelor se vindeca de obicei fara tratament, in aproximativ doua saptamani.

Inflamatia gatului insotita de febra peste 38,3 °C, brusc instalata, si de cresterea in volum a nodulilor limfatici, indica, de obicei, o infectie bacteriana. Prezenta acestor simptome impune consultul medical de specialitate pentru stabilirea diagnosticului, deoarece exista riscul infectiei faringiene streptococice. Cu toate ca angina streptococica este vindecabila de obicei fara tratament, o infectie streptococicaa netratata conduce la complicatii importante cum ar fi reumatismul articular acut.

Plante medicinale indicate

• Ceai de musetel – infuzie dintr-o lingurita de planta uscata la 250 ml apa. Are proprietati bactericide, antiinflamatorii, antiseptice, anestezice. Se beau doua-trei cani de ceai pe zi, caldut, indulcit cu miere (pentru persoanele care nu sufera de diabet).

• Ceai de nalba – o lingurita de planta maruntita si uscata pusa 12 ore in apa rece, se strecoara si se bea putin incalzit, doua-trei cani pe zi.

• Ceai de salvie – infuzie dintr-o lingurita de planta uscata la o cana de apa fierbinte. Se beau doua cani pe zi.

• Ceai de cernetel – doua lingurite de planta uscata se fierb 30 de minute in 300 ml apa. Ceaiul se bea pe tot parcursul zilei. • Gargara de ceai de salvie – doua lingurite la o cana de apa.

• Gargara cu ceai de tei – 20 g flori de tei infuzate intr-o cana de apa clocotita. Se adauga dupa racire jumatate de lingurita de bicarbonat si se face gargara de 3-4 ori pe zi.

• Se aplica comprese locale cu felii de cartofi cruzi, mere sau frunze de varza zdrobite; comprese cu apa si otet la temperatura camerei, din ora in ora. Pe o panza se pune branza de vaci la temperatura camerei. Se stropeste cu putin otet si se aplica pe gat. Deasupra panzei se pune un fular. Branza racoreste si reduce inflamatia.

• Se face gargara cu: otet de mere si apa, suc de lamaie, suc sau decoct de gutuie – o lingurita de sirop de gutui diluat intr-un pahar apa calduta. Se mai poate face gargara cu un amestec de miere, otet de mere si suc de lamaie (in parti egale, se poate si inghiti) sau apa calduta, otet de mere si sare (cate 1/2 pahar apa si otet, o lingurita sare).