Michel Foucault, in frumoasa sa lucrare Istoria sexualitatii, incearca o comparatie a moralei sexuale crestine cu cea a paganismului antic, abordand problematica sexualitatii in Antichitate – sexualitatea dintre barbat si femeie si sexualitatea dintre doi barbati.
Astfel, crestinismul a asimilat actul sexual in general raului, pacatului, in vreme ce Antichitatea l-a inzestrat cu semnificatii mai degraba pozitive. Crestinismul nu l-a acceptat decat in cadrul casatoriei, iar in cadrul acesteia cu scopul ultim al procrearii, in timp ce grecii si romanii antici acceptau relatiile barbatilor in afara casatoriei si chiar cu indivizi de acelasi sex. Crestinismul a acordat o mare valoare abstinentei, in timp ce anticii au clasificat-o ca fiind anormala si nesanatoasa. Totusi, filosofia antica abunda de reguli si prescriptii sociale in perceptia moralitatii actului sexual: nu actul in sine ar fi rau sau pacatos, ci momentele, locurile, persoanele cu care este intretinut actul.
Sexualitatea in Antichitate se leaga de doua fenomene: cel al curtezanelor si cel al relatiilor sexuale dintre un barbat adult si un baiat adolescent. Femeile erau obligate – cu exceptia curtezanelor, care aveau un statut social special – la un comportament extrem de strict, normat de reguli specifice. Ele sunt doar obiecte sau cel mult partenere ce trebuie formate si educate sub autoritatea unui barbat. Modelele de conduita morala si social acceptata sunt diferentiate strict pentru barbati si femei – in cazul primilor, fiind permise relatiile in afara casatoriei, in timp ce femeile adultere puteau fi si omorate. La atenieni, orice barbat avea dreptul sa ucida o femeie dovedita a fi adultera. La fel, o prima codificare a legilor romane, Lex duodecim tabulara, se baza pe legea talionului. Dupa continutul celor XII Table, seful familiei, barbatul, avea drept de viata si de moarte asupra tuturor membrilor si sclavilor familiei.
Grecii antici acceptau unele comportamente sexuale mai usor decat crestinii Evului Mediu sau europenii perioadei moderne, sexualitatea in Antichitate nefiind demonizata si refulata, ci considerata naturala si acceptata – atat timp cat se respectau prescriptiile sociale. Nici o institutie – medicala, juridica sau religioasa – nu stabilise ce este permis sau interzis, normal sau anormal. Traditia si lucrarile diferitilor filosofi reglementau conduitele sexuale morale. Imoralitatea in sexualitate consta doar in exagerare, exces: Aristotel sustinea ca singurele greseli tin de cantitate, actele in sine nu sunt vazute ca fiind rele, dar sunt considerate favorabile sau nu in functie de cateva variabile specifice: frecventa, dupa cum s-a mentionat, momentele anului (lunile de iarna erau recomandate activitatii sexuale, in timp ce lunile de vara nu), statutul social al partenerilor (nu se cuvenea ca un barbat sa fie dominat intr-o relatie de un individ cu statut social inferior sau de o femeie).
In ceea ce priveste statutul femeii legat de sexualitatea in Antichitate, un text atribuit lui Demostene explica: “pentru placere, avem curtezanele; pentru rezolvarea grijilor zilnice, avem concubinele; iar pentru urmasi legitimi si un pazitor credincios al caminului sunt sotiile.” Acest text reprezinta o explicare a statutului femeilor in societatea antica: curtezana nu poate oferi decat placere – acesta fiind rolul sau in societate, concubina poate aduce in plus satisfactiile vietii cotidiene, dar numai o sotie are un rol esential derivat din statutul sau legal: de a darui copii legitimi si de a asigura continuitatea familiei.
Sexualitatea in Antichitate in ceea ce priveste curtezanele nu este insa analizata in textele filosofilor antici, poate pentru ca statutul lor era clar delimitat in societate: erau considerate ca fiind obiecte care produc placerea, iar frecventarea lor nu aduceau nici un fel de dezaprobare sociala. Aceste obiecte ale placerii aveau o valoare pozitiva in sine, existau pentru a se darui complet si a nu refuza nimic. Si totusi, intr-un text al lui Artemidor – Cheia visurilor – in care acesta analizeaza semnificatia viselor, a visa un raport cu o prostituata are o valoare negativa. Frecventarea acestui gen de femei aducea dupa sine o cheltuiala inutila – economica si de energie. Valoarea negativa este introdusa de locul de prostituare (bordelul), din doua principale motive: primul tine de conotatia lingvistica: daca bordelul e desemnat printr-un termen ce inseamna atelier sau pravalie – deci cu semnificatii favorabile – el este de asemenea numit, ca si cimitirul, „locul pentru toata lumea”, locul comun. Celalalt motiv evoca risipa fara scop, inutila, a samantei barbatesti creatoare, motiv des evocat in tratatele de etica si de medicina.
O alta problematica legata de sexualitatea in Antichitate este insa pe larg discutata si analizata in tratatele filosofilor antici: relatiile dintre barbatii adulti si baietii adolescenti. Acest tip de relatii in sine erau vazute ca fiind absolut normale, chiar avand o valoare pozitiva.
Aparusera si practici de curtare, care stabileau un ansamblu de conduite cuvenite si acceptate, normate de anumite reguli si prescriptii. Astfel, acestea stabileau comportamentul reciproc si strategiile corespunzatoare respectate de catre cei doi parteneri pentru a da relatiei lor o forma morala si acceptata social. Ele fixau rolurile de „erast” si „eromen”: unul era in posesia initiativei, avand drepturi si obligatii – cum ar fi cele de a face daruri sau servicii – pentru care apoi asteapta recompensa, iar celalalt, baiatul curtat, nu trebuia sa cedeze prea repede, sa acorde favoruri prea multor barbati si trebuia sa fie recunoscator pentru serviciile primite. Relatia aceasta necesita, astfel, sa fie insotita de conventii, de reguli de comportament stricte, un joc de amanari si piedici.
Acest tip de relatii era asadar, un element delicat, incat nu se putea sa nu existe o preocupare sociala fata de conduita partenerilor. In acest ansamblu de prescriptii sociale ce reglementau sexualitatea in Antichitate, pozitia baiatului adolescent in post de curtezana este dificila. El se afla inca intr-o situatie inferioara – departe de a beneficia de drepturile si puterile pe care le va avea cand va fi adult, dar statutul sau nu e comparabil nici cu al unei femei, nici cu al unei sclave. Sclava este total lipsita de facultatea de decizie, femeia o poseda, dar nu are puterea de decizie. In cazul baiatului adolescent, relatia sexuala cu un barbat adult se bazeaza pe afectiune si pe superioritatea varstei. In jocul relatiilor sexuale, printre diversele obiecte provocatoare de placere acceptate, baiatul ocupa o pozitie deosebita.
Interesanta este o lege care cuprinde efectele de descalificare civila si politica pe care o conduita sexuala imorala le poate atrage. Sexualitatea in Antichitate are si forme care pot duce la interdictia de a fi admis printre cei noua arhonti, de a exercita sacerdotiul sau de a indeplini functia de avocat public. Barbatul adult care a practicat prostitutia nu va putea profesa nici o magistratura in cetate sau in afara ei, nu va putea indeplini functiile de trezorier sau ambasador, nu-si va putea exprima opiniile in fata consiliului sau a poporului.
Prostitutia este in unele cazuri o dezonoare publica, care-l exclude pe cetatean de la unele drepturi. Prostitutia imorala era definita prin unele comportamente cum ar fi: mai multi parteneri, alegerea lor la intamplare, plata serviciilor aduse, chiar daca individul in cauza nu e inregistrat ca prostituat si nu apartine unei case de prostitutie.
Acceptarea de catre un barbat adult a rolului de dominat intr-o relatie este umilitoare. In ceea ce priveste baiatul adolescent, el va trebui sa cedeze numai unui barbat cu anumite caracteristici legate de statutul social superior si virtute, iar avantajul obtinut din relatie il clasifica drept moral sau nu – daca e vorba de bani, tanarul e considerat imoral, iar daca e vorba de invatarea unei meserii, educatie, sprijin social, prietenie – este onorabil. De altfel, un barbat sau baiat care intretine relatii sexuale cu alti indivizi, dar acestea sunt clasificate drept onorabile si valoroase pentru parteneri, nu este descalificat.
In concluzie, problematica sexualitatii in Antichitate este deosebit de complexa: daca este vorba de curtezane, reprezinta un fapt acceptat, un fel de „rau necesar”; daca este vorba de casatorie, sexualitatea are rol mai mult in procreare, asigurarea urmasilor legitimi; daca este vorba de un barbat adult care isi castiga prin prostitutie traiul zilnic, este vorba de un fapt imoral, descalificat (dar legal si nesanctionat penal); iar daca este vorba de un baiat adolescent, care are o relatie sexuala, insa de tipul mentoratului, este vorba despre un fapt cu valoare pozitiva si absolut acceptat.
