O meditatie asupra sperantei si viselor olimpice

Indiferent de ce s-ar intampla, merita sa ne amintim trecutul si viitorul acestei vitrine palpitante pentru rezistenta spiritului uman, si anume a Jocurile de la Tokyo.

Cel mai emotionant moment din istoria ecvestra olimpica, trebuie sa fie Jocurile de vara din 1984 de la Los Angeles. Americanii, imbracati atat cu talentul uman, cat si cu cel ecvin, au adus „Echipa de vis” la competitia de sarituri de obstacole, postand runde duble clare fara precedent si cel mai mic numar total de greseli de cand saritura de obstacole a devenit un sport olimpic, in 1912. Nu doar ca au luat acasa medalia de aur pe echipe pentru prima data dar si aurul individual (Joe Fargis) si argintul (Conrad Homfeld).

Fargis si montura lui, Touch of Class, un pursange american cunoscut cu afectiune sub numele de Kitty in jurul hambarului, erau o pereche putin probabila. Fargis este tacut si rezervat. Kitty era un pistol mic, iar inaltimea ei mica a invitat la scepticism cu privire la capacitatea ei de a depasi obstacolele pe care designerul de curse si fostul antrenor legendar al echipei, Bertalan de Nemethy i-a pus in cale. Tribunele din Parcul Santa Anita au adunat aproape 16.000 de spectatori. In timp ce Fargis si Kitty navigau prin combinatia finala de garduri, era atat de linistit incat se auzea, daca nu un ace caderea, macar o voce singuratica strigand din multime: „Du-te, Joe!” Dupa aceea, Fargis, cu o evidentiere caracteristica, i-a acordat lui Kitty tot meritul: „Calul a mers perfect. Nu m-am incurcat. A fost minunat.”

Jocurile Olimpice au o modalitate de a absorbi starea lumii si de a o reflecta inapoi la noi la scara umana. Fiecare sportiv are o poveste unica. Gasim, in triumfurile si esecurile lor, metafore ale vietii: ridicam stacheta, trecem linia de sosire, stam cu ochii pe minge.

De data aceasta, lumea are si o poveste colectiva, iar 2021 ar putea fi anul in care toti ne-am intors pe cal. Dupa agonia pandemiei, fiorul jocurilor, care se asteapta sa inceapa in luna iulie la Tokyo, va fi in victoria cu greu castigata a aparitiei, bucuria pura de a putea juca.

Calaretul Karen Polle, partener Hermes Rider, a pus ochii pe jocurile de la Tokyo din 2014, cand a inceput sa concureze pentru Japonia. (Desi a fost crescuta la New York, s-a nascut la Tokyo si detine dubla cetatenie.) Primavara trecuta, ea si With Wings, calul ei de mai bine de un deceniu, au fost favoriti pentru echipa japoneza. Apoi a lovit Covid, iar jocurile au fost amanate. Si apoi Wings a implinit 18 ani. Cand tarile isi vor alege ultimele echipe in iunie, Wings nu se vor numara printre ele — Polle a decis sa-l scoata pe Wings din rigorile antrenamentului competitiv. (Lucy Deslauriers, un alt partener Hermes Rider, a fost selectat de echipa SUA. Vezi mai jos.)

Dupa ce am auzit acea stire sfasietoare, mi-am amintit de o conversatie pe care am avut-o cu Polle in primavara lui 2020, cand frica si incertitudinea erau la cote maxime si competitiile au fost suspendate temporar. Ea a fost, ca sa folosesc o alta metafora a calului, luand totul in pas.

„Cand mergeam azi dimineata, ma gandeam cum, cand am inceput, nu cred ca stiam ca este un sport competitiv”, mi-a spus Polle. „Aceasta pauza ma duce inapoi la o perioada in care nu era niciun obiectiv. Era doar sa ma distrez si sa ma bucur de cai.”

Asta nu s-a schimbat. Ea inca calareste pe Wings in fiecare zi. In timp ce exista nenumarate competitii de sarituri – cum ar fi glamourul Saut Hermes si Hampton Classic, plin de vedete – Jocurile Olimpice raman in continuare Visul. Ca Polle sa sacrifice acel vis de a concura impreuna de dragul partenerului ei este insasi definitia calitatii bune. „Uneori, cand merg pe parcurs, am acest moment suprarealist cand ma intreb: Cum pot caii sa sara de fapt atat de mare?” a marturisit Polle. „Puterea pe care o simti atunci cand imping de pe pamant si felul in care isi folosesc corpul pentru a se intinde peste gard – acesta este cel mai bun sentiment pentru mine.”

Nu cu mult timp in urma, Polle a postat un videoclip compilatie cu Wings pe Instagram. Are o personalitate celebru de mare si, in mod caracteristic, creeaza un spectacol despre el insusi in filmare. El dolari (si dolari, si dolari din nou pentru o masura buna). El se ridica. Se invarte in cerc ca si cum ar fi la un rodeo si nu la un Grand Prix de clasa mondiala. De toate acestea, Polle atarna strans, uneori cu bratele in jurul gatului lui si intotdeauna cu un zambet imens pe fata.

Calaretul si antrenorul Bill Steinkraus a concurat la cinci Jocuri Olimpice si a calarit pentru SUA timp de 22 de ani. In 1984, a fost in cabina comentatorului cu Chris Schenkel de la ABC. Cand Fargis a pasit in galopa pentru runda sa castigatoare de la deplasare, Steinkraus s-a scuzat, spunand ca va urmari cu atat de mult interes incat nu credea ca va fi capabil sa vorbeasca. Fara indoiala, isi amintea de propria sa medalie de aur castigata in Mexico City, in 1968. Dar ne imaginam ca acesta nu a fost singurul sentiment din spatele acestui moment de uimire tacuta.

„Nu trebuie sa uitam niciodata, de fiecare data cand ne asezam pe un cal, ce privilegiu extraordinar este: sa ne unim trupul cu cel al altei fiinte simtitoare, una care este mai puternica, mai rapida si mai agila decat suntem noi. si, in acelasi timp, curajos, generos si neobisnuit de iertator”, a scris Steinkraus in cartea sa fundamentala, Reflections on Riding and Jumping . „Numai ca calareti putem obtine o anumita masura de tinerete vesnica, deoarece putem schimba trupurile batrane si obosite cu altele mai tinere si mai viguroase la fel de usor ca schimbarea cailor. Calului nu stie si nici nu-i pasa daca esti print sau sarac, doar daca poti calaretu cu pricepere si dreptate.”

Pe masura ce echipele SUA fac selectii, acesti sportivi ies in evidenta

Nyjah Huston

Fenomenul de skateboarding in varsta de 26 de ani (un nou sport olimpic anul acesta) a castigat 10 medalii de aur X Games.

Lucy Deslauriers

Ambii ei parinti erau calareti de Grand Prix. La 21 de ani, ea a luat deja multe dintre premiile de top ale sarituri.

Brady Ellison

Olimpicul in varsta de 32 de ani a castigat doua medalii de argint pe echipe si un bronz individual la tir cu arcul recurs.

Simone Biles

Nu este nevoie de prezentare pentru aceasta gimnasta de 24 de ani – numele ei a devenit sinonim cu aurul olimpic.