Genul horror se bucura de ani de zile de un succes cinematografic tipic anilor 70 si 80, marind gama pentru a lasa aproape deoparte subgenul slasher care a oferit atatea beneficii la acea vreme – si momente bune in fata ecranului pentru spectator – si ofera noi aspecte terifiante care variaza de la frica clasica de supranatural, teroarea psihologica sau teroarea cosmica .
Acesta din urma, poate cel mai complex de adus pe ecran cu succes, are, fara indoiala, un scriitor care abordeaza acest subgen. Vorbesc despre HP Lovecraft(1890 – 1937), scriitor necunoscut in viata care a inceput sa fie pretuit dupa moartea sa, fiind acum o figura de cult in literatura science fiction.
Neclasificabile si, prin urmare, unice, povestile sale au urcat la categoria de groaza cosmica , dar opera sa acopera genuri foarte diverse precum misterul, fantasy, science fiction… inclusiv, desigur, extraterestri sau dimensiuni alternative. Nuvelele sale sunt foarte recomandate si una dintre ele a dat nastere celui mai bun film de groaza cosmic de pana acum in 2019: Color Out Of Space.
Richard Stanley, un regizor de cult pentru un sector foarte specific al pasionatilor de film precum science fiction si horror, a fost responsabil de scrierea si regia adaptarii acestei povesti Lovecraft in care o ferma (plantatii, animale si oameni) se corupeaza dupa cadere. a unui fel de meteorit de culoare neclasabila.
Regizorul sud-african nu a fost niciodata iubit de Hollywood, de fapt a fost concediat de la filmarile adaptarii cinematografice a operei lui HG Wells, Insula doctorului Moreau, in 1996. De atunci nu mai filmase niciun lungmetraj si trebuia fii producatorul lui Elijah Wood, SpectreVision , specializat in genul horror, care l-a readus spre deliciul fanilor sai, dintre care unii sunt astazi surprinsi de acuzatiile de maltratare a fostului sau partener si partener de munca care au dus la anulare. a contractului pe care compania de productie l-a avut cu Stanley pentru a aduce la cinema alte doua filme cu adaptari ale lui HP Lovecraft. Din pacate acest lucru nu va mai fi.
Nicolas Cage, actorul pe cat de rau, pe atat de bun
Fanii si detractorii lui Nicolas Cage pot fi numarati la mii, dar un actor care la 57 de ani a lucrat in aproape o suta de filme este greu sa nu gaseasca grozavii si nu tocmai cosmice. Nu exista nicio indoiala ca Cage este un gen de film in sine , un ras pentru unii, dar atentie, cu un Oscar si un Glob de Aur pentru cel mai bun actor la credit, datorita alcoolicului pe care l-a jucat in Living Las Vegas (nouasprezece nouazeci si cinci) .
Cage s-a confruntat cu toate genurile : cinema de familie, western, horror, comedie, actiune, thriller, benzi desenate etc. etc. Putini actori, sau niciunul, au avut gafele – sau nevoia – sa se cufunde pe deplin in productii atat de diverse si sa reuseasca mereu sa iasa pe linia de plutire, adica sa-i prinda pe producatori, indiferent daca ultimul lor film a fost un succes sau un dezastru. la box office, continua sa-l alegi sa joace in filme. Si in ultimul timp, ceea ce face Cage este foarte tare si bun : Mom and Dad (2017), Mandy (2018) si Color out of Space (2019) sunt un trio de asi care il fac pe Cage cel mai atractiv in ceea ce priveste ciudateniile. si provocari filmice.
In Color Out Of Space totul este inclus perfect pe ecran pentru a face o adaptare originala si sincera a clasicului lui Lovecraft, pana in punctul in care nu este ciudat sa aducem povestea intr-un timp mai actual decat originalul povestii, 1927. Ceea ce iese cel mai mult in evidenta la prima vedere este paleta de culori folosita cu tonuri psihedelice si foarte saptezeci, care rupe complet de obiceiul (prost) al multor cineasti de a ne infasura in tonuri de gri atat de deprimante incat umbra si sufoca povestile. Continuam cu muzica originala care nu zdrobeste momentele de cel mai mare impact, ci ne poarta in aceasta poveste suprarealista si extravaganta. Adaugam, desigur, interpretarea formidabila a lui Nicolas Cage care incepe ca un om de familie simplist care si-a tarat familia catre o viata in padure, in contact cu natura, si a carui principala responsabilitate este sa aiba grija de niste alpaca. Interpretul va ajunge sa fie o caricatura a lui insusi (lucru la care se pricepe extrem de bun), cineva care nu intelege realitatea din fata ochilor, o existenta grotesc. Fara Cage, Color Out Of Space ar fi avut o cursa mai scurta, dar cu el este greu sa rezisti unui prim-plan sangeros.
In cele din urma, filmul este presarat cu momente de umor care il fac sa curga simpatic intr-o poveste care fie este privita fara pretentii sau asteptari, fie ajunge sa fie un film absurd.
